Parcursul in coordonate afective si geografice

Sunt deja cu un pas simbolic in interiorul calatoriei. Am decis in linii mari asupra parcursului pe care-l voi strabate. Dupa cum veti observa, cu exceptia Norvegiei, acesta include numai tari ale Uniunii Europene si aceasta nu din pura intamplare.

Sa ma explic. Ma simt profund european prin atasament instinctiv (ulterior rationalizat si integrat intelectual) la valorile vekiului continent. Sunt fericit ca apartin traditiei culturale a “vekii carapace” (iar de cand am fost in SUA acest sentiment s-a adancit si nuantat) si nu in ultimul rand investesc un capital de speranta in reusita constructiei politice, economice dar mai ales culturale a Europei comunitare. Resursele tarilor membre, bine armonizate si reunite intr-o sinergie coerenta sunt premise suficiente pentru a face (din nou) din Europa o voce importanta pe scena marilor puteri, dominata pentru moment de un singur voinic, bine intentionat dar cam rudimentar si inca insuficient evoluat pe calea umanismului. Cred ca nu-i necesar sa fiu mai explicit. In acelasi timp, in lipsa monstruosului “urs rosu” ucis (slava domnului) de viziunea si vointa providentiale ale lui Gorbaciov (saru’mana nene), nu cred ca va mai trece mult timp pana cand “micul” kinez, aparent discret si laborios, va aduce in scena o gesticulatie de gigant autoritar si arogant, caci aceasta are toate premisele sa devina foarte curand, gestatie ce insa o ascunde cu o "subtilitate" specifica. Iar cand acest moment va veni sper ca Europa sa fie deja constituita intr-o instanta puternica ce a stiut sa-si trateze bolile geriatrice ce inca o incetinesc pe culoarele mari ale influentei mondiale.

Dar intre motivatiile mele, pe langa sperante si ambitii nutrite pentru cultura din care apartin, exista si o nevoie/dorinta de a dizolva, prin mai atenta cercetare, stereotipiile cu care operam in reprezentarile noastre mentale despre o Europa aparent familiara. Spun familaritate aparenta atat din pricina unor comode asimilari necritice din mass media semidocta, cat si din lipsa obisnuintei (sau a oportunitatii) investigatiei directe si personale. In ce priveste micul dar prodigiosul continent pe care-l inhabitam, cred ca majoritatea dintre noi intretinem, destul de indolent, un set de locuri comune pe care il substituim unei cunoasteri deliberate mai atente si nunatate.

Asadar, am observat ca, de cele mai multe ori pentru a defini intregi sectoare national-culturale din spatiul european asazis cunoscut, facem asocieri frivole destul de "saracitoare" precum: Franta = romantism, turnul Eiffel si in cel mai bun caz Louvre-ul; Germania = in general marci de automobile dorite, admirate si in orice caz respecate, disciplina si rigoare dar nici urma de emotie (ceea ce-i grosolan gresit); Italia = verva, fotbal, pizza, si poate Venezia sub forma unor portelanuri kitch; Ungaria = inamicul de la nord-vest care intretine o mocnita intentie segregationista in randul comunitatii maghiare din Ardeal; Olanda = cartierul rosu, joint-uri si in cel mai fericit caz Van Gogh; Anglia = iarasi fotbal si poate turnul Londrei inconjurat de domni politicosi cu melon; Spania? mai nimic altceva decat locul de disperata “capatuiala” prin munca fizica, pentru un procent ingrijorator de mare din populatia acestei tari.
Este in acelasi timp adevarat ca la intretinerea acestui inventar de banalitati ignorante ce constituie imaginea multora dintre noi despre marile natiuni ale continentului, a contribuit si izolarea, practicata pana de curand din cauze ce ne sunt in intregime atribuibile (imi vine sa spun imputabile), la marginea unei Europe din care doar de foarte scurta vreme incercam si noi, foarte anevoios, sa intelegem ca am devenit parte. Si in acest sens, un plus de cunoastere mai atenta a confratilor nostri comunitari nu poate decat sa ne fie benefica.

Nu vreau sa mistific pe nimeni prezentand ratiuni pedagogice altruiste ca fiind mai importante decat dorinta mea personala de a face aceasta experienta pe care o sper, asa cum am mai spus-o, (re)formatoare daca nu kiar initiatica in sensul cel mai laic al termenului. Trag doar nadejdie ca si gandurile pe care voi reusi sa le impartasesc aici cat mai inspirat, sa trezeasca interesul celor cu care ma aseman. Desigur marea lor implinire ar fi ca ele sa germineze in unii compatrioti si bune mutatii de constiinta.

Dar sa trecem la lucruri concrete: pentru ca memoria vizuala sustine foarte bine procesele cognitive, iata in continuare o harta foarte skematizata a traseului pe care intentionez sa-l parcurg in aceasta calatorie. Insist asupra naturii exclusiv indicative a acestui traseu deoarece vreau ca in afara succesiunii tarilor desemnate, serpuirea parcursului sa fie cat mai spontana. Desigur ca in fiecare tara voi avea unele destinatii alese printr-o cercetare anterioara si/sau de ratiuni culturale sau afective predeterminate, dar cat mai mult cu putinta intentionez sa las hazardul intalnirilor cu oamenii locurilor si recomandarile acestora sa ma indrepte catre locurile unde voi ajunge.

Iata mai jos traseul general pe care-l voi urmari: Ungaria - Austria - Slovacia - Cechia - Polonia - Lituania - Letonia - Estonia - Finlanda – Suedia - Norvegia - Danemarca - Germania - Olanda - Belgia - Franta - Insulele Britanice - Spania - Portugalia – Elvetia - Italia - Croatia - Serbia - Romania

.

View Larger Map

Preambul – cine si de ce

De cele mai multe ori avem nevoie de un mic “accident” ca sa iesim din incercuirea constrangerilor propriilor prejudecati, inertii mentale sau de comportament. In ce ma priveste, catre acest jurnal scris in romana, am fost impins de relatarea intamplatoare a unei prietene despre marturisirea unui amic in legatura cu o tema ce ma preocupa la randu-mi. Aceasta marturisire a unui om pe care nu-l cunosc personal m-a surprins nu atat prin asemanare cu propriile-mi ganduri ci mai degraba prin convergenta premiselor. Cu toate ca stiu a avea perspective si/sau judecati punctuale care nu sunt tocmai populare sau usor de digerat de catre majoritatea conationalilor, povestirea la care ma refer mi-a dat incredere ca, asa putini cum ii banuiesc a fi, voi avea si intre vorbitorii nativi de limba roamana, o categorie de citiori interesati sau cel putin curiosi si disponibili. Daca printre acestia se afla doritori de a parcurge si varinta cosmopolita a acestui jurnal, ii invit sa o gaseasca aici.

Ceea ce va urma este destul de greu de clasificat. In esenta va fi jurnalul calatoriei mele pe motocicleta prin Europa. O calatorie lunga, atenta la detaliile lumii din jur si reflectarii acesteia in constiinta scriitorului si sper, sursa de emotii, sentimente si ganduri noi si (re)constitutive. Ea este raspunsul meu la ultimii aproape 20 de ani traiti nu neaparat sub tirania valorilor si criteriilor (mic) burgheze, ci, mai mult decat mi-as fi dorit, in spiritul lor.

Dupa o adolescenta si prima tinerete parcurse mai mult decat traite in cosmarul uman si teroarea ideologica comuniste, in vecinatatea cartilor mostenite si citite "la timpul lor", imersat imaginar in filmele "de autor" vazute aproape clandestin la bibliotecile straine sau in clar-obscurul igrasios al cinematecii, calare pe o Rozinanta fumegatoare - romantica motocicleta delabrata, iar uneori in vecinatatea privilegiata a catorva oameni remarcabili carora le port in continuare o calda afectiune, a venit "skimbarea". Din 1990 am ajuns treptat sa urmaresc mai mult succesul si confirmarea profesionale, sa caut sa fiu cat mai productiv pecuniar (fara sa fiu insa nicodata suficient de incrancenat in acesta privinta ca sa-mi si reuseasca cu adevarat), abandonand treptat pentru acestea proiecte de dezvoltare personala si ratacindu-ma din ce in ce mai adanc printre aparent importante jaloane de cariera si repere de confort material. Natura mea constitutiv neinregimentabila m-a ferit totusi de un destin de functionar, dar chiar si in contextul relativei zburdalnicii creative din industria publicitatii in care mi-am tocit pingelele si in mare masura neuronii, am fost doar o roata din sistem pana si atunci cand am fost in pozitii de autoritate.

Asadar, dupa toti acesti ani, prin convergenta conditionarilor personale cu hazardul obiectiv, nu am facut nici avere si nici nu am devenit “un nume” in publicitatea romaneasca. Ceea ce-mi convine de minune! Ce-i drept sunt mai impacat si mai nepasator la a doua parte a acestei realitati... Desigur, naturile suspicioase si necomplezente vor putea spune ca ma strepezesc de acreala unor poame la care n-am putut ajunge, iar acesta este un punct de vedere la fel de valid ca si parerea pe care o am eu despre aceasta posibila interpretare si cei care ar parctica-o. Poate fi dificil sa gasesti intelegere si/sau simpatie pentru interpretarea in keie pozitiva a unui aparent esec intre cei care nu inteleg ca aceste doua realitati se includ reciproc... este acelasi infailibil Yin-Yang si aici. Succesul include in insasi naura sa ratarea planurilor divergente contextului in care te afli victorios la fel cum a esua intr-un demers iti deskide perspective ce altfel ti-ar fi inaccesibile. Teoria “winn-winn” este o ineptie daca este scoasa din cadrul (nu mai putin inept) al mediului de afaceri. Nu sustin aici nici pe departe ca oamenii ar trebui sa fie nepasatori in fata (sau in urma) esecului, nici ca n-ar trebui sa se investeasca cu cat mai multa convingere si energie in ceea ce fac, eu insumi fiind uneori agasant de “serios” in demersurile mele. Spun doar ca o anumita distantare critica si/sau ironica este intotdeauna necesara pentru a nu deveni captivul sau kiar sclavul tembel al propriilor ambitii sau obiective, de cele mai multe ori destul de subrede daca sunt privite din perspectiva clarificanta a marilor intelesuri.

Asadar, celor carora nu cred ca succesul in viata se masoara exclusiv in ce ai adunat “la teskereaua” bancara sau imobiliarara sau in ce-ti scrie pe cartea de vizita, celor care se ostenesc sa reflecteze putin intainte de a deskide gura, celor care macar gandind si simtind viu dar care in ciuda constrangerilor (obiective sau nu) nedepasite din teama, inertie sau responsabilitate de nedelegat, inteleg valoarea libertatii, tuturor acestora si altora asemenea lor, acest jurnal le este dedicat.