Sunt deja cu un pas simbolic in interiorul calatoriei. Am decis in linii mari asupra parcursului pe care-l voi strabate. Dupa cum veti observa, cu exceptia Norvegiei, acesta include numai tari ale Uniunii Europene si aceasta nu din pura intamplare.
Sa ma explic. Ma simt profund european prin atasament instinctiv (ulterior rationalizat si integrat intelectual) la valorile vekiului continent. Sunt fericit ca apartin traditiei culturale a “vekii carapace” (iar de cand am fost in SUA acest sentiment s-a adancit si nuantat) si nu in ultimul rand investesc un capital de speranta in reusita constructiei politice, economice dar mai ales culturale a Europei comunitare. Resursele tarilor membre, bine armonizate si reunite intr-o sinergie coerenta sunt premise suficiente pentru a face (din nou) din Europa o voce importanta pe scena marilor puteri, dominata pentru moment de un singur voinic, bine intentionat dar cam rudimentar si inca insuficient evoluat pe calea umanismului. Cred ca nu-i necesar sa fiu mai explicit. In acelasi timp, in lipsa monstruosului “urs rosu” ucis (slava domnului) de viziunea si vointa providentiale ale lui Gorbaciov (saru’mana nene), nu cred ca va mai trece mult timp pana cand “micul” kinez, aparent discret si laborios, va aduce in scena o gesticulatie de gigant autoritar si arogant, caci aceasta are toate premisele sa devina foarte curand, gestatie ce insa o ascunde cu o "subtilitate" specifica. Iar cand acest moment va veni sper ca Europa sa fie deja constituita intr-o instanta puternica ce a stiut sa-si trateze bolile geriatrice ce inca o incetinesc pe culoarele mari ale influentei mondiale.
Dar intre motivatiile mele, pe langa sperante si ambitii nutrite pentru cultura din care apartin, exista si o nevoie/dorinta de a dizolva, prin mai atenta cercetare, stereotipiile cu care operam in reprezentarile noastre mentale despre o Europa aparent familiara. Spun familaritate aparenta atat din pricina unor comode asimilari necritice din mass media semidocta, cat si din lipsa obisnuintei (sau a oportunitatii) investigatiei directe si personale. In ce priveste micul dar prodigiosul continent pe care-l inhabitam, cred ca majoritatea dintre noi intretinem, destul de indolent, un set de locuri comune pe care il substituim unei cunoasteri deliberate mai atente si nunatate.
Asadar, am observat ca, de cele mai multe ori pentru a defini intregi sectoare national-culturale din spatiul european asazis cunoscut, facem asocieri frivole destul de "saracitoare" precum: Franta = romantism, turnul Eiffel si in cel mai bun caz Louvre-ul; Germania = in general marci de automobile dorite, admirate si in orice caz respecate, disciplina si rigoare dar nici urma de emotie (ceea ce-i grosolan gresit); Italia = verva, fotbal, pizza, si poate Venezia sub forma unor portelanuri kitch; Ungaria = inamicul de la nord-vest care intretine o mocnita intentie segregationista in randul comunitatii maghiare din Ardeal; Olanda = cartierul rosu, joint-uri si in cel mai fericit caz Van Gogh; Anglia = iarasi fotbal si poate turnul Londrei inconjurat de domni politicosi cu melon; Spania? mai nimic altceva decat locul de disperata “capatuiala” prin munca fizica, pentru un procent ingrijorator de mare din populatia acestei tari.
Este in acelasi timp adevarat ca la intretinerea acestui inventar de banalitati ignorante ce constituie imaginea multora dintre noi despre marile natiuni ale continentului, a contribuit si izolarea, practicata pana de curand din cauze ce ne sunt in intregime atribuibile (imi vine sa spun imputabile), la marginea unei Europe din care doar de foarte scurta vreme incercam si noi, foarte anevoios, sa intelegem ca am devenit parte. Si in acest sens, un plus de cunoastere mai atenta a confratilor nostri comunitari nu poate decat sa ne fie benefica.
Nu vreau sa mistific pe nimeni prezentand ratiuni pedagogice altruiste ca fiind mai importante decat dorinta mea personala de a face aceasta experienta pe care o sper, asa cum am mai spus-o, (re)formatoare daca nu kiar initiatica in sensul cel mai laic al termenului. Trag doar nadejdie ca si gandurile pe care voi reusi sa le impartasesc aici cat mai inspirat, sa trezeasca interesul celor cu care ma aseman. Desigur marea lor implinire ar fi ca ele sa germineze in unii compatrioti si bune mutatii de constiinta.
Dar sa trecem la lucruri concrete: pentru ca memoria vizuala sustine foarte bine procesele cognitive, iata in continuare o harta foarte skematizata a traseului pe care intentionez sa-l parcurg in aceasta calatorie. Insist asupra naturii exclusiv indicative a acestui traseu deoarece vreau ca in afara succesiunii tarilor desemnate, serpuirea parcursului sa fie cat mai spontana. Desigur ca in fiecare tara voi avea unele destinatii alese printr-o cercetare anterioara si/sau de ratiuni culturale sau afective predeterminate, dar cat mai mult cu putinta intentionez sa las hazardul intalnirilor cu oamenii locurilor si recomandarile acestora sa ma indrepte catre locurile unde voi ajunge.
Iata mai jos traseul general pe care-l voi urmari: Ungaria - Austria - Slovacia - Cechia - Polonia - Lituania - Letonia - Estonia - Finlanda – Suedia - Norvegia - Danemarca - Germania - Olanda - Belgia - Franta - Insulele Britanice - Spania - Portugalia – Elvetia - Italia - Croatia - Serbia - Romania
.
Sa ma explic. Ma simt profund european prin atasament instinctiv (ulterior rationalizat si integrat intelectual) la valorile vekiului continent. Sunt fericit ca apartin traditiei culturale a “vekii carapace” (iar de cand am fost in SUA acest sentiment s-a adancit si nuantat) si nu in ultimul rand investesc un capital de speranta in reusita constructiei politice, economice dar mai ales culturale a Europei comunitare. Resursele tarilor membre, bine armonizate si reunite intr-o sinergie coerenta sunt premise suficiente pentru a face (din nou) din Europa o voce importanta pe scena marilor puteri, dominata pentru moment de un singur voinic, bine intentionat dar cam rudimentar si inca insuficient evoluat pe calea umanismului. Cred ca nu-i necesar sa fiu mai explicit. In acelasi timp, in lipsa monstruosului “urs rosu” ucis (slava domnului) de viziunea si vointa providentiale ale lui Gorbaciov (saru’mana nene), nu cred ca va mai trece mult timp pana cand “micul” kinez, aparent discret si laborios, va aduce in scena o gesticulatie de gigant autoritar si arogant, caci aceasta are toate premisele sa devina foarte curand, gestatie ce insa o ascunde cu o "subtilitate" specifica. Iar cand acest moment va veni sper ca Europa sa fie deja constituita intr-o instanta puternica ce a stiut sa-si trateze bolile geriatrice ce inca o incetinesc pe culoarele mari ale influentei mondiale.
Dar intre motivatiile mele, pe langa sperante si ambitii nutrite pentru cultura din care apartin, exista si o nevoie/dorinta de a dizolva, prin mai atenta cercetare, stereotipiile cu care operam in reprezentarile noastre mentale despre o Europa aparent familiara. Spun familaritate aparenta atat din pricina unor comode asimilari necritice din mass media semidocta, cat si din lipsa obisnuintei (sau a oportunitatii) investigatiei directe si personale. In ce priveste micul dar prodigiosul continent pe care-l inhabitam, cred ca majoritatea dintre noi intretinem, destul de indolent, un set de locuri comune pe care il substituim unei cunoasteri deliberate mai atente si nunatate.
Asadar, am observat ca, de cele mai multe ori pentru a defini intregi sectoare national-culturale din spatiul european asazis cunoscut, facem asocieri frivole destul de "saracitoare" precum: Franta = romantism, turnul Eiffel si in cel mai bun caz Louvre-ul; Germania = in general marci de automobile dorite, admirate si in orice caz respecate, disciplina si rigoare dar nici urma de emotie (ceea ce-i grosolan gresit); Italia = verva, fotbal, pizza, si poate Venezia sub forma unor portelanuri kitch; Ungaria = inamicul de la nord-vest care intretine o mocnita intentie segregationista in randul comunitatii maghiare din Ardeal; Olanda = cartierul rosu, joint-uri si in cel mai fericit caz Van Gogh; Anglia = iarasi fotbal si poate turnul Londrei inconjurat de domni politicosi cu melon; Spania? mai nimic altceva decat locul de disperata “capatuiala” prin munca fizica, pentru un procent ingrijorator de mare din populatia acestei tari.
Este in acelasi timp adevarat ca la intretinerea acestui inventar de banalitati ignorante ce constituie imaginea multora dintre noi despre marile natiuni ale continentului, a contribuit si izolarea, practicata pana de curand din cauze ce ne sunt in intregime atribuibile (imi vine sa spun imputabile), la marginea unei Europe din care doar de foarte scurta vreme incercam si noi, foarte anevoios, sa intelegem ca am devenit parte. Si in acest sens, un plus de cunoastere mai atenta a confratilor nostri comunitari nu poate decat sa ne fie benefica.
Nu vreau sa mistific pe nimeni prezentand ratiuni pedagogice altruiste ca fiind mai importante decat dorinta mea personala de a face aceasta experienta pe care o sper, asa cum am mai spus-o, (re)formatoare daca nu kiar initiatica in sensul cel mai laic al termenului. Trag doar nadejdie ca si gandurile pe care voi reusi sa le impartasesc aici cat mai inspirat, sa trezeasca interesul celor cu care ma aseman. Desigur marea lor implinire ar fi ca ele sa germineze in unii compatrioti si bune mutatii de constiinta.
Dar sa trecem la lucruri concrete: pentru ca memoria vizuala sustine foarte bine procesele cognitive, iata in continuare o harta foarte skematizata a traseului pe care intentionez sa-l parcurg in aceasta calatorie. Insist asupra naturii exclusiv indicative a acestui traseu deoarece vreau ca in afara succesiunii tarilor desemnate, serpuirea parcursului sa fie cat mai spontana. Desigur ca in fiecare tara voi avea unele destinatii alese printr-o cercetare anterioara si/sau de ratiuni culturale sau afective predeterminate, dar cat mai mult cu putinta intentionez sa las hazardul intalnirilor cu oamenii locurilor si recomandarile acestora sa ma indrepte catre locurile unde voi ajunge.
Iata mai jos traseul general pe care-l voi urmari: Ungaria - Austria - Slovacia - Cechia - Polonia - Lituania - Letonia - Estonia - Finlanda – Suedia - Norvegia - Danemarca - Germania - Olanda - Belgia - Franta - Insulele Britanice - Spania - Portugalia – Elvetia - Italia - Croatia - Serbia - Romania
.
