De cele mai multe ori avem nevoie de un mic “accident” ca sa iesim din incercuirea constrangerilor propriilor prejudecati, inertii mentale sau de comportament. In ce ma priveste, catre acest jurnal scris in romana, am fost impins de relatarea intamplatoare a unei prietene despre marturisirea unui amic in legatura cu o tema ce ma preocupa la randu-mi. Aceasta marturisire a unui om pe care nu-l cunosc personal m-a surprins nu atat prin asemanare cu propriile-mi ganduri ci mai degraba prin convergenta premiselor. Cu toate ca stiu a avea perspective si/sau judecati punctuale care nu sunt tocmai populare sau usor de digerat de catre majoritatea conationalilor, povestirea la care ma refer mi-a dat incredere ca, asa putini cum ii banuiesc a fi, voi avea si intre vorbitorii nativi de limba roamana, o categorie de citiori interesati sau cel putin curiosi si disponibili. Daca printre acestia se afla doritori de a parcurge si varinta cosmopolita a acestui jurnal, ii invit sa o gaseasca aici.
Ceea ce va urma este destul de greu de clasificat. In esenta va fi jurnalul calatoriei mele pe motocicleta prin Europa. O calatorie lunga, atenta la detaliile lumii din jur si reflectarii acesteia in constiinta scriitorului si sper, sursa de emotii, sentimente si ganduri noi si (re)constitutive. Ea este raspunsul meu la ultimii aproape 20 de ani traiti nu neaparat sub tirania valorilor si criteriilor (mic) burgheze, ci, mai mult decat mi-as fi dorit, in spiritul lor.
Ceea ce va urma este destul de greu de clasificat. In esenta va fi jurnalul calatoriei mele pe motocicleta prin Europa. O calatorie lunga, atenta la detaliile lumii din jur si reflectarii acesteia in constiinta scriitorului si sper, sursa de emotii, sentimente si ganduri noi si (re)constitutive. Ea este raspunsul meu la ultimii aproape 20 de ani traiti nu neaparat sub tirania valorilor si criteriilor (mic) burgheze, ci, mai mult decat mi-as fi dorit, in spiritul lor.
Dupa o adolescenta si prima tinerete parcurse mai mult decat traite in cosmarul uman si teroarea ideologica comuniste, in vecinatatea cartilor mostenite si citite "la timpul lor", imersat imaginar in filmele "de autor" vazute aproape clandestin la bibliotecile straine sau in clar-obscurul igrasios al cinematecii, calare pe o Rozinanta fumegatoare - romantica motocicleta delabrata, iar uneori in vecinatatea privilegiata a catorva oameni remarcabili carora le port in continuare o calda afectiune, a venit "skimbarea". Din 1990 am ajuns treptat sa urmaresc mai mult succesul si confirmarea profesionale, sa caut sa fiu cat mai productiv pecuniar (fara sa fiu insa nicodata suficient de incrancenat in acesta privinta ca sa-mi si reuseasca cu adevarat), abandonand treptat pentru acestea proiecte de dezvoltare personala si ratacindu-ma din ce in ce mai adanc printre aparent importante jaloane de cariera si repere de confort material. Natura mea constitutiv neinregimentabila m-a ferit totusi de un destin de functionar, dar chiar si in contextul relativei zburdalnicii creative din industria publicitatii in care mi-am tocit pingelele si in mare masura neuronii, am fost doar o roata din sistem pana si atunci cand am fost in pozitii de autoritate.
Asadar, dupa toti acesti ani, prin convergenta conditionarilor personale cu hazardul obiectiv, nu am facut nici avere si nici nu am devenit “un nume” in publicitatea romaneasca. Ceea ce-mi convine de minune! Ce-i drept sunt mai impacat si mai nepasator la a doua parte a acestei realitati... Desigur, naturile suspicioase si necomplezente vor putea spune ca ma strepezesc de acreala unor poame la care n-am putut ajunge, iar acesta este un punct de vedere la fel de valid ca si parerea pe care o am eu despre aceasta posibila interpretare si cei care ar parctica-o. Poate fi dificil sa gasesti intelegere si/sau simpatie pentru interpretarea in keie pozitiva a unui aparent esec intre cei care nu inteleg ca aceste doua realitati se includ reciproc... este acelasi infailibil Yin-Yang si aici. Succesul include in insasi naura sa ratarea planurilor divergente contextului in care te afli victorios la fel cum a esua intr-un demers iti deskide perspective ce altfel ti-ar fi inaccesibile. Teoria “winn-winn” este o ineptie daca este scoasa din cadrul (nu mai putin inept) al mediului de afaceri. Nu sustin aici nici pe departe ca oamenii ar trebui sa fie nepasatori in fata (sau in urma) esecului, nici ca n-ar trebui sa se investeasca cu cat mai multa convingere si energie in ceea ce fac, eu insumi fiind uneori agasant de “serios” in demersurile mele. Spun doar ca o anumita distantare critica si/sau ironica este intotdeauna necesara pentru a nu deveni captivul sau kiar sclavul tembel al propriilor ambitii sau obiective, de cele mai multe ori destul de subrede daca sunt privite din perspectiva clarificanta a marilor intelesuri.
Asadar, celor carora nu cred ca succesul in viata se masoara exclusiv in ce ai adunat “la teskereaua” bancara sau imobiliarara sau in ce-ti scrie pe cartea de vizita, celor care se ostenesc sa reflecteze putin intainte de a deskide gura, celor care macar gandind si simtind viu dar care in ciuda constrangerilor (obiective sau nu) nedepasite din teama, inertie sau responsabilitate de nedelegat, inteleg valoarea libertatii, tuturor acestora si altora asemenea lor, acest jurnal le este dedicat.
