In ultimul timp am fost mai degraba retinut sa scriu pe acest blog ce l-am creat de la inceput cu intentia de a deveni jurnalul calatoriei pe care o planuiam, (kiar si interioara, dar cu pretext concret), din precautia de a nu alimenta o practica cu posibile inflexiuni onaniste: a vorbi despre un proiect inca neinceput si doar fantasmat.
Ei bine, astazi, 15 mai 2008, dupa mai multe decat mi-as fi dorit mocailei logistice, meteorologice si nu in ultima instanta afective, iata-ma-s plecat sa-mi cuceresc zarile.
Scriu acest prim text cu adevarat demn de o insemare de calatorie la sfarsitul primei zile in interiorul acestei aventuri, aflandu-ma la aproape 100km de Oradea, intre Brad si Vascau, sub umbrela primitoare a popasului “Gradina lui Ion” unde, sincer sa fiu, habar n-am ce fac pasarile...
Ploua varatec, din nou, intens dar si capricios, precum manifestarile umorale ale acelui tip de femeie in care alterneaza hiperactivitatea cu nevroza, trecuta de 30 de ani deci lipsita de ezitarile varstelor mai fragede dar si de simtul masurii (sau resemnarea) ce vin dupa 40. Episoadele in care soarele de inserare se strecoara sub perdeaua de apa alcatuind caleidoscopic halouri si himere pe care altfel numai o buna doza de substante ce altereaza starea comuna a costiintei le mai ofera, alterneaza neverosimil cu momente de aspra intunecime decorata fulgurant de crapaturi stralucitoare prin care parca a 5-a dimensiune vrea sa strabata. Si la putin timp isi si rosteste zguduitor intentia.
Astazi dimineata am plecat emotionat dar cu o dispozitie buna si un raspuns pe masura din partea GS-ului care imi “vorbeste” neincetat si pana acum, spre deliciul meu, numai de bine. Pe parcursul lenes al celor 100km de autostrada intre Bucale si Pitesti, am constatat cu placere ca lipsa solicitarilor in ce priveste condusul motocicletei este favorabila gestatiei gandurilor si tin minte, din pacate fragmentar, cateva idei pe care sper sa le pot rearticula si apoi dezvolta in discurs.
Din pacate restul de cca. 400km au fost facuti pe drumuri nationale, ba populate de iresponsabili, ba supra-aglomerate, ba grozav de plouate (nu mai putin decat mine) iar toata seva mea ideatica se va fi redus pana la aceasta ora a insemnarilor la reziduurile sedimentare de care aminteam inainte. Asadar, pana la un moment mai prilenic pentru idei ample si/sau consideratii sprintene, imi urez hazard favorabil ekilibrului giroscopic. Pe curand.
